Ziua cea mai tristă - 5 noiembrie 2008

D-le Rector, D-le Preşedinte al Universităţii, stimate cadre didactice, dragi studenţi, onorat şi îndoliat auditoriu,

            Stimată familie îndurerată,

            Ne aflăm în faţa unui moment încărcat de durere şi emoţii profunde, în care omagiem şi conducem pe ultimul drum pe unul dintre profesorii de marcă ai Facultăţii de Horticultură din Cluj-Napoca, respectiv din universitatea noastră, Prof. Dr. Remus IUORAŞ.

            Momentul este cu atât mai dureros cu cât profesorul Remus Iuoraş ne-a părăsit atât de devreme, când încă facultatea şi studenţii facultăţii puteau beneficia de cunoştinţele şi experienţa sa, când personalitatea ştiinţifică a acestuia se putea manifesta la un maximum al cunoştinţelor şi maturităţii profesionale.

            Dacă în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca şi, afirm eu în calitate de decan, în Facultatea de Horticultură, există atâtea cadre didactice dedicate în totalitate profesiei îmbrăţişate, cu certitudine Profesorul Iuoraş a fost unul dintre cei pentru care eforturile şi sacrificiile pe tărâmul ştiinţei au fost din plin recompensate de recunoştinţa, aprecierea şi dragostea studenţilor şi generaţiilor de absolvenţi pentru care a fost profesor.

            Poate acest lucru se datorează şi faptului că Profesorul Iuoraş a activat la o disciplină pentru care probabil a fost predestinat, într-unul dintre cele mai frumoase şi atrăgătoare domenii ale horticulturii – viticultura. O disciplină care cuprinde şi îmbină arta cultivării pământului cu arta prelucrării rodului acestuia, nobleţea vinului de calitate cu razele de soare şi truda pământului, toate acumulate într-un pahar de vin, inspiraţia creaţiei cu aspiraţia eternă şi dorinţa ancestrală a omului spre mai bine şi mai frumos. Din această poziţie, cu pasiune şi profesionalism, a încercat şi a reuşit să insufle studenţilor dragostea pentru disciplină, şi luând ca exemplu viţa de vie, a „crescut” şi format generaţii de horticultori, cu o vigoare asemănătoare creşterii de liană a viţei de vie, i-a înnobilat prin cunoştinţele şi spiritualitatea sa (vorbindu-le nu numai despre tehnologii de cultură, ci şi despre „cultura” pe care o presupune via şi vinul). Pentru toate acestea va rămâne peren, la fel ca planta îndrăgită, în amintirea tuturor celor pe care ia avut ca studenţi pe parcursul celor 43 de ani petrecuţi cu devotament la catedră.

            Daţi-mi voie ca, în acest moment, în loc de-ai prezenta biografia, să dau citire unui fragment dintr-o lucrarea de referinţă, referitoare la personalităţile ştiinţifice recunoscute ale Clujului academic, apărută în anul 2005.

            O lucrare în care personalitatea ştiinţifică a Prof. Dr. Remus Iuoraş a fost amplu prezentată, sub titlul „Spirala profesională în lumea mirifică a vinului”, având următorul Motto: „Ceea ce contează într-o viaţă nu e atât durata ei, cât modul şi intensitatea cu care o trăieşti”.

            Dau citire în continuare unui scurt fragment din interviul realizat şi inclus în prezentare:

            „–  Domnule Prof. Dr. Remus Iuoraş, cine sunteţi dumneavoastră şi de unde această dragoste pentru un domeniu pe cât de fascinant pe atât de complex, cel al viticulturii şi al artei transformării strugurilor în licoarea fermecată, justificat numită rază de soare într-un pahar?”

            „– Sunt un om ca oricare altul, dar pe care destinul l-a purtat în lumea mirifică a vinului, dar mai ales m-a ajutat să înţeleg tainele licorii pe care un vechi proverb îl defineşte ca toiagul bătrâneţii şi nebunia tinereţii.

M-am născut pe Valea Mureşului, la Găbud, un sat înconjurat de vii şi plin de oameni vrednici. După primele clase făcute la şcoala din satul natal, am urmat Liceul Teoretic din Ocna-Mureş, iar apoi, din 1960, m-am înscris la cursurile Facultăţii de Agronomie din Cluj-Napoca.

Încă din primii ani de facultate m-am simţit irezistibil atras de domeniul care avea să-mi devină crezul vieţii – cel al viticulturii şi al artei preparării vinului. Aşa se face că, la terminarea facultăţii, în anul 1965, am avut şansa să-mi pot alege, în calitate de preparator universitar, disciplina preferată: Viticultura şi Vinificaţia.

Împreună cu profesorul Athanasie Bulencea – o somitate a viticulturii acelor vremuri – am început să înţeleg ce înseamnă să fii dascăl, dar şi să te dedici unei profesii pe cât de frumoasă, la prima vedere, pe atât de completă şi solicitantă în fond.

În anul 1970 am avut şansa obţinerii unei burse în Franţa, în oraşul Cognac – nume predestinat – unde am putut să văd ce înseamnă viticultura performantă. Acolo, ca şi în Germania, pe Valea Moselei sau a Rhinului, am văzut ce trebuie să faci pentru a te putea realiza în această frumoasă profesie.

În anul 1986 mi-am susţinut teza de doctorat dar, ca majoritatea colegilor de generaţie, până în anul 1990 am fost doar şef de lucrări. După anul 1990 evoluţia mea profesională a fost una normală, aşa încât, în scurtă vreme, am ajuns conferenţiar, iar apoi profesor universitar”.

„– De fapt, domnule Prof. Dr. Remus Iuoraş, ce v-a atras în mod deosebit spre această disciplină?”

 „–  M-am simţit atras de frumuseţea viilor, a strugurilor şi de farmecul vinului. Ce poate fi mai frumos decât toamna cu roadele ei aurii? Îmi spun de fiecare dată că toamna e cel mai frumos anotimp... Şi chiar dacă mulţi nu sunt de acord cu mine, eu le sugerez să se uite într-o zi de toamnă însorită la culoarea frunzelor ce dezvoltă o adevărată simfonie de culori. Şi dacă nici acest argument nu rezistă, atunci priviţi o vie cu struguri atârnând pe viţă, nu regretaţi să-i gustaţi şi abia apoi încercaţi a nega frumuseţea toamnei.

Fără îndoială că orice cules al roadelor pământului, ca şi recoltatul strugurilor, se constituie într-o adevărată sărbătoare. Cu plăcere îmi amintesc că în copilărie aşteptam culesul ca pe ceva deosebit. Carul – pe atunci tras de boi – încărcat cu căzi imense, urca agale spre via de pe coastă... Zumzetul viilor îmi dădea senzaţia că lângă fiecare butuc se află un roi de albine. Aroma strugurilor copţi avea nuanţa celui mai fin parfum... De multe ori îmi pun întrebarea, oare, azi, mai poţi avea asemenea bucurii lăuntrice? Însă din fire sunt un optimist, şi deci am gânduri de bine, astfel că spun „...nu uitaţi, norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi...”.

„– Apropo, domnule Prof. Dr. Remus Iuoraş, vă consideraţi un om norocos?”

„– Nu ştiu dacă sunt un norocos, dar sigur sunt mulţumit de ceea ce mi-a oferit viaţa. Am o familie de care sunt mândru, am doi copii – fiica Bianca şi fiul Mihnea – care, deşi nu mă urmează în profesie, au pornit pe propriile drumuri, bine conturate.

Sunt norocos că, timp de peste 40 de ani, am slujit cu dăruire învăţământul superior agricol românesc...”.

            Închei aici citatul... reamintindu-vă că Motto-ul sub care s-a desfăşurat prezentarea şi interviul a fost: „Ceea ce contează într-o viaţă nu e atât durata ei, cât modul şi intensitatea cu care o trăieşti”. Şi la interviu s-a mai adăugat un citat, pe care profesorul îl repeta şi studenţilor, „În viaţă, a fi bun, înseamnă a fi bun la ceva”.

            Auzind cuvintele de mai sus,  parcă avem sentimentul că Prof. Iuoraş este aici, nu numai trupeşte... Nu-i aşa că ne regăsim fiecare în filozofia de viaţă rezultată dintr-o frântură de interviu? Toată viaţa, copilăria, şcoala, mentorii, profesia, munca şi sudoarea minţii, familia, copiii, toamna...

E şi acum o toamnă frumoasă la Cluj, din păcate încheiată prea devreme pentru unul dintre cei mai dragi profesori ai facultăţii.

            Un profesor în biografia căruia intră atâtea date, etape, activităţi, reprezentate de evoluţia şi avansările profesionale, toate însoţite şi fundamentate pe multă muncă, eforturi, sacrificii – cunoscute de regulă doar de cei care parcurg aceste etape şi de familia acestora.

            Permiteţi-mi să le rezum pe scurt:

Prof. Dr. Remus Iuoraş s-a născut la data de 10 august 1941.

Funcţii didactice:

-din 1965 – preparator la Disciplina Viticultură şi Vinificaţie;

-din 1968 – asistent;

-din 1980 – şef lucrări la disciplinele de Oenologie şi Ampelografie;

-în 1986 – susţine la Iaşi teza de doctorat cu titlul „Contribuţii la îmbunătăţirea complexului de măsuri agrofitotehnice pentru sporirea productivităţii soiurilor de bază din viile centrului Transilvaniei”, elaborată sub  coordonarea academicianului Valeriu Cotea;

-din 1990 – conferenţiar universitar;

-din 1995 –  profesor universitar, titularul disciplinelor de: Oenologie, Tehnologia vinului (Colegiu Blaj), Derivate si subproduse vinicole, Ampelografie.

A elaborat şi publicat peste 120 articole, cursuri de specialitate, îndrumătoare de lucrări practice, referate, broşuri, cărţi şi manuale de specialitate.

Specializări în străinătate: Cognac – Franţa (1970), Universitatea Catolică Louvain la Neuve – Bruxelles (1994), Dijon – Franţa (1996, 1998), Brest – Franţa (2001), Bordeaux – Franţa (2002, 2003), Italia (2004).

În anii 1996-1997 a organizat schimburile interprofesionale ale studenţilor şi cadrelor didactice ale facultăţii cu Liceul Agricol din Beaune – Franţa, cu  studenţi francezi la Horticultură – Bourgogne, iar în anii 1998, 2000, 2001 cu Liceul Agricol Brehoulou – Reg. Fouesnant din Franţa, cu studenţi francezi, de la Horticultură - Bretagne.

Cercetarea ştiinţifică:

A colaborat la numeroase proiecte de cercetare în domeniu, alături de colegii de la disciplina de Viticultură, şi colaboratori externi, de ex.:

-Concentrarea şi specializarea producţiei viti-vinicole;

-Studiul soiurilor şi comportării lor la ger şi boli;

-Tratamente şi substanţe folosite în condiţionarea, limpezirea şi stabilizarea vinului;

-Valorificarea produselor secundare;

-Obţinerea distilatelor învechite şi a vermutului.

 În ultimii ani a fost director sau responsabil la diferite proiecte de cercetare, precum:

-Influenţa câmpului electric intens asupra stabilităţii vinurilor;

-Identificarea variabilităţii genetice prin markeri moleculari şi criostocarea resurselor de germoplasmă la soiurile de viţă de vie valoroase;

-Valorificarea produselor secundare, etc.

A fost membru al unor asociaţii profesionale: ONVV, OIV, Societatea Internaţională Ştiinţifică VITIS, Societatea Română a Horticultorilor.

A îndeplinit diferite funcţii de conducere. A fost şeful catedrei IV - Tehnologii horticole.

Membru în comisii de doctorat, de avansare, de evaluare a contractelor de cercetare, de acordare a gradelor didactice la profesorii de liceu, preşedinte şi membru în comisii de licenţă etc. A fost îndrumător ştiinţific pentru numeroşi profesori de la licee de specialitate, coordonându-i şi sprijinindu-i în elaborarea lucrărilor metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I. A coordonat zeci de studenţi ai facultăţii în elaborarea Proiectelor de Licenţă.

Participări la numeroase simpozioane în ţară şi străinătate, deţinător al unor brevete de invenţie: ex. Tăieri în cepi roditori şi Vermut ecologic.

A desfăşurat activitate de consultanţă, de service, cooperare şi transfer tehnologic, concretizate prin încheierea unor contracte cu beneficiari interesaţi în testarea, certificarea şi emiterea buletinelor de analiză şi expertiză a produselor viti-vinicole.

A coordonat şi îndrumat activitatea de producţie în diferite unităţi, care au devenit centre didactico-aplicative în judeţele din Ardeal (Alba, Cluj, Mureş, Bistriţa, Bihor).

A realizat emisiuni permanente la Radio Cluj, cu rubrica „In vino veritas”, precum şi la televiziunile din oraş (TVR, Antena 1, Europa Nova).

A reprezentat întotdeauna cu demnitate Facultatea, contribuind la creşterea prestigiului şi imaginii acesteia.

În încheiere, mulţumesc familiei că ne-a dat posibilitatea unei ultime revederi cu cel care a fost “Domnul” Profesor Remus Iuoraş, că ne-a oferit onoarea de-a ne lua rămas bun de la cel care a fost un profesor şi coleg deosebit, un prieten, un sfătuitor, un “dascăl” aşa cum fiecare dintre noi ne-am perceput cei mai buni şi dragi profesori pe care i-am avut de-a lungul vieţii.

 Mulţumesc cadrelor didactice, personalului din facultate şi universitate că sunt prezenţi aici şi-I aduc un ultim omagiu. Mulţumesc conducerii universităţii, domnului Rector, domnului Preşedinte al Universităţii, domnilor prorectori, decanilor facultăţilor pentru prezenţă şi susţinere în aceste momente grele.

Mulţumesc cadrelor didactice şi personalului din Facultatea de Horticultură, colegilor de la Departamentul de Viticultură, mulţumesc studenţilor pentru prezenţă, pentru lumânările aprinse şi doliul purtat în aceste zile pe scările şi coridoarele facultăţii. Durerea pe care le-am simţit-o în aceste zile este o consolare pentru mine şi cu siguranţă gândurile şi regretele lor vor alina spiritul Domnului Profesor, plecat atât de repede dintre noi.

Mulţumesc colaboratorilor care au venit de la distanţă să-l însoţească pe “Domnul” Profesor pe ultimul drum, celor care au transmis mesaje de condoleanţe, directorilor de staţiuni sau unităţi horticole şi cercetătorilor care sunt prezenţi aici şi-l omagiază cu o ultimă floare.

Este o mare pierdere pentru Facultatea de Horticultură din Cluj, pentru universitatea noastră, este o pierdere imensă pentru familie.

           Condoleanţe familiei îndurerate, Vă doresc să aveţi puterea de a trece peste aceste clipe de durere profundă, pe care le împărtăşim alături de Dvs.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!